Vad pe strada oameni fericiti. Alearga, rad, se tin de mana. As vrea sa ma duc la ei, sa-i opresc si sa-i intreb cum s-au cunoscut. In ce parc, in ce club, in ce cafenea, pe ce strada, pe ce banca, la ce numar? Cine a facut primul pas, care a zambit primul, cine-a indraznit sa vorbeasca? As vrea sa-mi povesteasca despre ei, sa-nvat si eu de la ei, sa ma duc si eu unde se duc ei, sa fac ce fac ei, sa fiu ca ei.
Nu e ciudat cat de usor ne pierdem uneori mintile atunci cand intalnim pe cineva care pare sa se potriveasca filmului din capul nostru?
Se spune ca inceputurile sunt cele mai frumoase. Eu insa, detest inceputurile pentru ca sunt pline de nesiguranta si incertitudine. Iar chestia asta nu-mi creste adrenalina, ci dimpotriva, ma face vulnerabila. Daca as putea cumva sa sar peste inceput si sa aterizez undeva la mijlocul povestii, as fi cea mai fericita. Pentru ca acolo totul e clar.
Am ajuns intr-un punct in care nu mai astept nimic de la nimeni. Mi-e indiferent daca pleci sau daca ramai. Dar daca ramai, o sa zambesc. Iar daca pleci, tot o sa zambesc pentru ca stiu ca la un moment dat eu as fi fost cea care pleaca.
Vad pe strada oameni fericiti. Ii ocolesc, intrucat fericirea lor imi perturba linistea si asta pentru ca realizez ca undeva pe drum eu am gresit. Poate n-am facut alegerile corecte, poate am dat cu piciorul unor oameni pe care trebuia sa-i tin aproape, poate nu m-am bucurat indeajuns de tot ce-am primit, poate n-am apreciat suficient de mult toate sansele care mi s-au oferit. Dar pana la urma cine nu a facut-o?
Nu stiu daca v-ati gandit vreodata la asta, dar fericirea nu numai ca se vede, dar se aude. E ca si cum ar avea un sunet al ei, specific, pe care il auzi din departare. Fericirea are ecou. Tu esti ecoul.
Vad pe strada oameni fericiti si asta imi da putere. Ma face sa realizez ca mai exista speranta si pentru noi restul, care inca nu stim ce vrem, care inca asteptam minuni sau nu stim unde si la cine ar trebui sa ne oprim.
Deseori ma intreb: oare exista suflete pereche care nu se intalnesc niciodata?
Fata cu flori în păr 
Eu cred in fericire si mai cred ca o gasim cu totii intr-o forma sau alta!
Oare exista fericire dupa ani lungi de tristete si dezamagire continua din partea tuturor pe care ii credeai superiori? Deseori punem la superlativ anumite persoane care nu merita, si ajungem sa fim dezamagiti…’cel mai bun prieten’ , ‘cel mai bun iubit’ , ‘cel mai important om pentru mine’. Si ajungem sa nu mai stim de existenta ‘celui mai bun si important…’ .