Am cunoscut un bărbat

lKPhFi5rGp

Am cunoscut un bărbat. M-am îndrăgostit de vocea lui, de genele lui și de toate celelalte lucruri care țin de existența lui.

Câteodată mă trezesc în miez de noapte. Mi se face dor de el. Privesc spre cealaltă jumătate a patului și el e acolo. Bărbatul vieții mele doarme la câtiva centimetri de trupul meu, dar eu îl doresc atât de tare încât îi simt lipsa chiar și-atunci când e prezent.

Iubesc un bărbat. Nu pare real. Îl simt cum îmi curge prin minte și prin corp, cum mușcă din ființa mea și mă acaparează. Mi-e teamă.

Mă ia de mână. O sărută. Mă cutremur. Privirea lui se împletește cu a mea și știu sigur că nu e un vis. Palmele noastre se recunosc. Râdem împreună cu gura până la urechi. Nu noi, ci sufletele noastre. Ecoul se aude până în depărtare, până în vremurile în care nu credeam în dragoste. Cred ca e o minune.

Trăiesc cu un bărbat.  Îl respir. Îmi inundă căile respiratorii. Călătorește prin mine, îmi știe vasele de sânge, nervii, totul. Sunt vulnerabilă. Nu mai sunt eu. Mă pierd. O să mă mai regăsesc oare? Când?

Am părăsit un bărbat. Am fugit. Am luat trenul. Plouă. Nu afară, în mine. Am fost lașă. Mi-a fost frică. Nu de el. Nici de mine. De dragoste.

Am fost a unui bărbat. Altceva nu-mi mai amintesc.