Nimeni nu este de neînlocuit

lovers

Am vrut întotdeauna să cred în ideea că nimeni nu este de neînlocuit. Şi chiar am crezut asta la un moment dat cu o convingere atât de fermă încât aproape că eram fericită. Ştiţi care e treaba cu fericirea asta? Ea nu vine de nicăieri şi nici nu ţi-o aduce cineva. Fericirea e în capul tau şi singura modalitate prin care o poţi lăsa să te cuprindă e să-ţi manipulezi creierul să vadă doar partea plină a paharului. Trăim într-o lume de rahat, cu oameni superficiali care nu mai dau doi bani pe nimic. Trăim într-o lume în care prietenii nu ne sunt prieteni, ci oameni cu care bem cafele si fumam pachete de Kent 8. Dacă ai fi atent la tot ce se întamplă în jurul tău, la toate nenorocirile pe care le fac cei de lângă tine, s-ar duce dracu’ orice gând că ai putea să fii vreodată fericit. Dar ce credeţi? Creierul nostru e deştept. Chiar şi la ăia proşti. El ştie ce să te facă pe tine să vezi şi ce nu, după cum are el chef. De fapt e o manipulare reciprocă: tu pe el şi el pe tine. Dacă o sa câştigi, ai toate şansele să fii fericit.

Spuneam mai sus că nimeni nu este de neînlocuit. Asta e o idioţenie în opinia mea, o replică din asta celebră şi optimistă spusă de unul care a avut nevoie de o minciună frumoasă care să-l ajute să treacă peste pierderea persoanei iubite. O minciună care e atât de binevenită când nu ştii de unde naiba să o iei de la capăt încât pare chiar adevarată.

Nu ştiu cum aţi trăit voi pana acum, ce aţi făcut sau ce oameni aţi cunoscut, dar eu pot să vă povestesc despre cineva minunat care a făcut parte din viaţa mea acum ceva timp.

N-am chef să fiu sentimentală la ora asta, dar trebuie să o spun: cineva-ul ăsta este singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată în umila mea existenţă pe acest pământ. Singurul om care a văzut haosul din mine şi care nu s-a temut. A stat acolo şi-a luptat cot la cot cu mine, mi-a acceptat defectele ca fiind parte din ceea ce reprezint eu ca om, m-a luat de mână şi mi-a propus să facem faţă vieţii împreună. În faţa acestui om eu m-am dezbrăcat de tot ce se putea: frică, nesiguranţă, falsitate, neputinţă, şi orgoliu, l-am lăsat să mă cunoască în toate modurile posibile şi imposibile, i-am dat voie să mă iubească şi i-am deschis toate uşile către nebunia mea, am spulberat toate zidurile pe care le-am construit ani de zile în jurul meu ca să nu poată nimeni atenta la fericirea mea, m-am pierdut lui şi n-am regretat nici măcar o secundă asta. Am fost fericită, chiar am fost. Apoi am zburat din colivie si dusă am fost, dar asta e o altă poveste care nu merită împărtăşită.

Deci individul ăsta cu replica lui mult prea celebră vine la mine şi-mi spune că nimeni nu este de neînlocuit? Şterge-o, mă! Trebuie să fii nebun în toată regula să încerci să mă convingi vreodată că minunea aia de om pe care eu l-am iubit mai mult ca pe ochii din cap şi care a făcut parte din fiinţa mea ar putea fi înlocuit vreodată de cineva. Da, ok, am mai întâlnit şi alţi bărbaţi, m-am îndrăgostit, probabil o să mai întâlnesc alţii şi la un moment dat chiar o să iubesc, o să fiu fericită etcetera. Însă nimeni, niciodată nu o să-l înlocuiască pentru că e imposibil. Pentru că el a fost el, el este el şi nimeni nu mai este ca el. Şi aici nu e vorba despre el în mod special, ci despre fiecare dintre noi.

Tu eşti tu şi nu mai există nimeni ca tine nicăieri în lumea asta. Poate cineva o sa fie mai bun ca tine sau mai prost ca tine, dar nu ca tine. Cine spune că te-a înlocuit, nu te-a cunoscut niciodată sau nu te-a iubit cu adevărat. Sau poate pur si simplu e bătut în cap si nu ştie ce vorbeşte. Clar?

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s