Sunt un prost si recunosc

ei

Am cunoscut o tipa. Stiu ca suna a cliseu, dar n-am mai intalnit niciodata o fata de genul ei. Bai, e atat de serioasa si amuzanta in acelasi timp ca ma face sa rad dar asa, in adevaratul sens al cuvantului, pana imi dau lacrimile. Cred ca de fapt imi face tot interiorul sa rada pentru ca in preajma ei sunt mereu binedispus fara motiv. Imi da o stare de bine chiar si-atunci cand nu face nimic, cand nu zice nimic. Simpla ei prezenta ma linisteste.

Suntem impreuna, dar nu e a mea. Adevarul este ca eu nu prea sunt genul ala de barbat care sa-si doreasca o relatie, cel putin nu acum. Sunt prea tanar ca sa-mi complic viata si va spun la modul cel mai serios ca in majoritatea cazurilor cuvantul “femeie” se asociaza cu expresia “bataie de cap”. Sa nu credeti ca sunt vreun misogin sau am ceva cu reprezentantele sexului frumos, doamne fereste! Eu iubesc femeile, dar femeile sunt prea complexe. Iar eu sunt prea simplu.

Intr-o seara stateam noi asa frumos, imbratisati, ne uitam la un film, dar o simteam distanta, nemultumita, ceva nu era la locul lui in tot tabloul ala minunat. N-am intrebat-o nimic, m-am gandit ca poate imi joaca imaginatia feste. Mare greseala!  Cand o femeie e bosumflata, pai sa stii sigur ca are ceva cu tine, ca ai facut ceva sau ca ai zis ceva prin care i-ai alterat fericirea. Si bineinteles ca la un moment a izbucnit: “dar noi de ce nu iesim niciodata in parc?  de fapt, de ce nu iesim niciodata, nicaieri? noi de ce nu mergem intr-o vacanta, noi de ce bla bla bla, pe ici si pe dincolo…

Brusc, mi s-a rupt filmul, nu mai auzeam ce-mi spune si in acelasi timp cred ca imi cazuse si fata. Eram injunghiat din toate partile si mintea mea de om handicapat refuza sa nascoceasca un raspuns. Ce era sa-i zic: “nebuno, unde vrei sa iesi? sexul se face in casa, nu afara!” Stateam acolo in fata ei ca cel mai prost dintre pamanteni si nu voiam sa raspund. Ghiciti de ce? Pentru ca imi pasa. Imi pasa de ea si stiam ca orice raspuns pe care i l-as fi dat ar fi ranit-o. Pentru ca nu aveam nicio scuza plauzibila. Nu aveam nicio explicatie care ar fi putut sa o multumeasca.

Am stiut in momentul ala ca o sa o pierd. E geniala fata asta! Cand nu-i convine ceva te lasa, chit ca i se frange inima in patru sute treizeci de mii de bucati.

Dar adevarul e ca o voiam in viata mea. Imi doream sa ma trezesc cu ea langa mine nu numai de doua ori pe saptamana, ci in fiecare dimineata. Sa-i simt mirosul ala de spray de mango de pe pielea ei bronzata si calda pentru tot restul vietii mele. Dar sunt tanar, ma! Sunt prea tanar ca sa-mi doresc asa ceva, de-apoi sa o mai si fac! Spray nenorocit care-mi trezesti amintiri!

Cateodata ii simt lipsa atat de tare ca-mi vine sa ma injur singur. Mi-e dor de ea, oamenilor si nu inteleg de ce ne-am cunoscut asa devreme! De ce nu puteam sa o intalnesc si eu prin 2020 cand cel mai probabil voi fi un barbat matur, voi sti ce naiba isi doresc femeile astea de la mine si o sa fiu si eu capabil de niste cuvinte intelepte? Sincronizarea dracului!

Am lasat-o sa plece. Am stau ca un bou si am privit-o cum isi strange gelurile de dus, mastile pentru par si cremele din baia mea. Cand am vazut-o ca isi ia si periuta de dinti, am stiut ca ala era finalul. Si ma intepa, ba! Ma intepa in dreptul inimii. Pentru prima data!

Anunțuri

Poţi !

handsss

Nu are importanţă dacă tu personal crezi sau nu în vreo forţă divină, în destin sau în şansă, dar trebuie să înţelegi şi să accepţi că sunt lucruri în lumea asta pe care nu le poţi schimba. De ce? Nu ştiu, poate pentru că noi oamenii suntem limitaţi sau pentru că la un moment dat în viaţa noastră am facut nişte alegeri ireversibile care ne-au adus aici. Vina e în totalitate a noastră pentru tot ce ne înconjoară azi, pentru toţi oamenii pe care i-am lăsat să ne stea aproape. E vina ta că nu ai tot ce-ţi doreşti azi, e vina ta că nu eşti acolo unde crezi că ar trebui să fii, e vina ta până şi pentru faptul că ai mâncat doar o omletă la micul-dejun. Ştii de ce? Pentru că tu ai ales asta şi nu ai niciun drept să dai vina pe circumstanţe. Puteai să faci altceva, puteai să alegi orice altceva si totuşi nu ai făcut-o. Esenţa nu stă în a regreta anumite lucruri sau fapte ce iţi aparţin, ci în a conştientiza că odată şi-odată vei mai primi o şansă şi atunci poţi face totul diferit. Dar oare o să vezi, o să ştii când e momentul? Şi dacă o să ştii, o să ai puterea necesară? Cred că asta e principala chestie care diferenţiaza oamenii între ei: forţa interioară.

Ai pierdut persoane pe care le-ai iubit? Foarte bine, şi eu la fel. Şi cei din jurul nostru la fel, toată lumea de altfel. Şi ce e cel mai amuzant, dacă pot spune aşa, e că o să mai pierzi şi alţii. Însă surpriză: viaţa merge mai departe, iar faptul că pierzi nu e un motiv să te opreşti din luptă. Nu găsi scuze stupide pentru epava care ai devenit, viaţa îţi dă şi îţi ia în aceeaşi măsură ca şi celor de lângă tine! Asta ce-ar însemna, să clacăm cu toţii?

Durerea nu ţine o veşnicie, poate doar dacă te încăpăţânezi să nu vezi lucrurile frumoase, să nu te bucuri de tot ce ai şi de tot ce poţi să realizezi. Dar cred totuşi că fericirea ţine exact atât cât vrei tu să ţină, pentru că fericirea e o alegere şi fericit eşti atunci când te faci tu pe tine însuţi să te simţi astfel.

Pare greu, ştiu, iar ăsta e doar inceputul. Dar eu zic aşa şi crede-mă că ştiu ce spun: cand simţi că nu mai poţi, continuă! O să fii surprins.

Nimeni nu este de neînlocuit

lovers

Am vrut întotdeauna să cred în ideea că nimeni nu este de neînlocuit. Şi chiar am crezut asta la un moment dat cu o convingere atât de fermă încât aproape că eram fericită. Ştiţi care e treaba cu fericirea asta? Ea nu vine de nicăieri şi nici nu ţi-o aduce cineva. Fericirea e în capul tau şi singura modalitate prin care o poţi lăsa să te cuprindă e să-ţi manipulezi creierul să vadă doar partea plină a paharului. Trăim într-o lume de rahat, cu oameni superficiali care nu mai dau doi bani pe nimic. Trăim într-o lume în care prietenii nu ne sunt prieteni, ci oameni cu care bem cafele si fumam pachete de Kent 8. Dacă ai fi atent la tot ce se întamplă în jurul tău, la toate nenorocirile pe care le fac cei de lângă tine, s-ar duce dracu’ orice gând că ai putea să fii vreodată fericit. Dar ce credeţi? Creierul nostru e deştept. Chiar şi la ăia proşti. El ştie ce să te facă pe tine să vezi şi ce nu, după cum are el chef. De fapt e o manipulare reciprocă: tu pe el şi el pe tine. Dacă o sa câştigi, ai toate şansele să fii fericit.

Spuneam mai sus că nimeni nu este de neînlocuit. Asta e o idioţenie în opinia mea, o replică din asta celebră şi optimistă spusă de unul care a avut nevoie de o minciună frumoasă care să-l ajute să treacă peste pierderea persoanei iubite. O minciună care e atât de binevenită când nu ştii de unde naiba să o iei de la capăt încât pare chiar adevarată.

Nu ştiu cum aţi trăit voi pana acum, ce aţi făcut sau ce oameni aţi cunoscut, dar eu pot să vă povestesc despre cineva minunat care a făcut parte din viaţa mea acum ceva timp.

N-am chef să fiu sentimentală la ora asta, dar trebuie să o spun: cineva-ul ăsta este singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată în umila mea existenţă pe acest pământ. Singurul om care a văzut haosul din mine şi care nu s-a temut. A stat acolo şi-a luptat cot la cot cu mine, mi-a acceptat defectele ca fiind parte din ceea ce reprezint eu ca om, m-a luat de mână şi mi-a propus să facem faţă vieţii împreună. În faţa acestui om eu m-am dezbrăcat de tot ce se putea: frică, nesiguranţă, falsitate, neputinţă, şi orgoliu, l-am lăsat să mă cunoască în toate modurile posibile şi imposibile, i-am dat voie să mă iubească şi i-am deschis toate uşile către nebunia mea, am spulberat toate zidurile pe care le-am construit ani de zile în jurul meu ca să nu poată nimeni atenta la fericirea mea, m-am pierdut lui şi n-am regretat nici măcar o secundă asta. Am fost fericită, chiar am fost. Apoi am zburat din colivie si dusă am fost, dar asta e o altă poveste care nu merită împărtăşită.

Deci individul ăsta cu replica lui mult prea celebră vine la mine şi-mi spune că nimeni nu este de neînlocuit? Şterge-o, mă! Trebuie să fii nebun în toată regula să încerci să mă convingi vreodată că minunea aia de om pe care eu l-am iubit mai mult ca pe ochii din cap şi care a făcut parte din fiinţa mea ar putea fi înlocuit vreodată de cineva. Da, ok, am mai întâlnit şi alţi bărbaţi, m-am îndrăgostit, probabil o să mai întâlnesc alţii şi la un moment dat chiar o să iubesc, o să fiu fericită etcetera. Însă nimeni, niciodată nu o să-l înlocuiască pentru că e imposibil. Pentru că el a fost el, el este el şi nimeni nu mai este ca el. Şi aici nu e vorba despre el în mod special, ci despre fiecare dintre noi.

Tu eşti tu şi nu mai există nimeni ca tine nicăieri în lumea asta. Poate cineva o sa fie mai bun ca tine sau mai prost ca tine, dar nu ca tine. Cine spune că te-a înlocuit, nu te-a cunoscut niciodată sau nu te-a iubit cu adevărat. Sau poate pur si simplu e bătut în cap si nu ştie ce vorbeşte. Clar?