N-ai pierdut nimic, femeie!

femeie

N-am fost niciodata o adepta a relatiilor serioase. Nu pentru ca eu personal nu sunt o persoana serioasa sau pentru ca nu sunt capabila de compromisuri sau pentru ca nu-mi doresc povesti frumoase cu printi si printese, ci pentru ca nu am gasit omul acela suficient de hotarat sa ma pastreze si dispus sa-mi arate ca toata treaba asta aproape imposibila care se numeste “relatie” merita efortul meu, merita sudoarea mea si merita sufletul meu.

Toata viata mea am fost inconjurata numai de barbati mediocrii care n-au avut nimic sa ma invete, poate doar cum sa trec mai usor peste dezamagiri. Adica peste ei. Barbati superficiali, lipsiti de ambitie, de determinare, fara niciun fel de scop maret in viata, barbati care pe langa sex nu aveau mare lucru de oferit. Si nu ma refer aici la lucrurile materiale, nici pe departe. Ci la lucrurile de suflet. Cred ca ei ar trebui sa inteleaga odata pentru totdeauna ca vrem lucruri de suflet, reale, care sa ne-atinga, care sa ne implineasca, care sa ne vindece, care sa ne faca sa ramanem langa ei…cu ei.

Inca nu mi-am pierdut definitiv speranta, dar cred ca nici mult nu mai am.

Stiu, la un moment dat in viata ta te-ai indragostit ca o nebuna. Cica te-ai indragostit. Apoi ai plecat tu, sau a plecat el, sau ati plecat amandoi. Nici nu conteaza. Tot ce conteaza e ca acum tu iti plangi de mila pe la toate colturile, bagi cu nemiluita borcane de Nutella in tine pentru ca vezi doamne suferinta scuza orice, dormi cate 3-4 ore chinuite pe noapte si iti lasi mintea aia terminata sa-ti convinga sufletul ca nu mai exsta nimeni altcineva pentru tine in lumea asta. Da-ti doua palme si iesi afara din casa! Ai atatea lucruri de vazut, atatea drumuri de batatorit, atatia oameni de cunoscut, atatea zile cu soare si atatea pahare cu vin de baut si tu chiar poti crede ca totul s-a terminat aici, acum? Abia incepe si nu glumesc!

Faptul ca el nu mai face parte din viata ta, nu inseamna nimic. Barbatii vin si pleaca atat de des, atat de usor, atat de banal si de natural, incat de cele mai multe ori ti-e si greu sa tii pasul cu ei. N-ai pierdut nimic, crede-ma! In cel mai rau caz te-ai pierdut pe tine si asta doar in momentele alea idioate in care ti-a trecut prin cap sa te schimbi doar ca sa-i faci lui pe plac.

Anunțuri

Articolul care mi-a schimbat viata

Cum sa scapi de frica si sa inveti sa iubesti

Ce e iubirea?

De fiecare data cand imi pun intrebarea asta, raspunsul care-mi vine in minte e mereu acelasi: „Iubirea e ceea ce noi suntem, e acel ceva din care suntem facuti.”

Dar ce inseamna de fapt asta?

Inseamna ca toti suntem construiti din iubire, facuti cu iubire si facuti ca sa iubim si atunci cand suntem orice altceva in afara de iubire, inseamna ca nu suntem noi insine. Ne-am indepartat de la natura noastra. Si ca o consecinta, incepem sa ne construim o falsa identitate, pretindem ca suntem altcineva si incercam sa cautam adevarata noastra valoare in exterior, cand tot ce ar trebui sa facem e sa privim in interior.

Exact asa incepe lupta. Exact asa, majoritatea dintre noi ne subevaluam si folosim constant trecutul ca o scuza a faptului ca suntem incapabili sa evoluam, traindu-ne viata mediocra ca niste tristi, singuratici si nefericiti pamanteni.

De ce credeti ca e atata violenta in lume, oameni saraci, cupluri care stau in relatii toxice? De ce credeti ca atat de multi oameni traiesc cu frica si se asteapta ca mereu sa se intample ceva rau? De ce credeti ca am ajuns sa vorbim mai mult despre necazurile si suferinta noastra decat despre bucuriile vietii? Pentru ca ne-am indepartat de natura noastra reala, ne-am distantat de iubire. Si cand te indepartezi de iubire, incepi sa te simti speriat, deconectat, pierdut, singur…iar viata devine o lupta.

Tine minte: esti construit din iubire, facut cu iubire si facut ca sa iubesti si ori de cate ori sufletul tau nu e plin cu iubire, te vei simti rupt de la tot ce te inconjoara, vei simti ca ceva lipseste din viata ta. Si acea piesa care lipseste esti chiar TU- care nu constientizezi cine esti cu adevarat, ceea ce poti sa faci si sa ai. Piesa care lipseste e IUBIREA.

Cum sa te intorci la iubire?

Chiar daca ai o multime de intrebari, te simti pierdut, dezorientat si confuz, cautand in jur toate lucrurile care simti ca lipsesc din viata ta, eu iti spun ca te poti regasi pe tine insuti si te poti intoarce la iubire.

Iubirea nu te-a parasit si nu o va face niciodata. E aici.

Deci cum uiti trecutul si te intorci la iubire? Cum te debarasezi de teama? Cum reusesti sa scapi de frica, epuizare si nefericire ca sa devii bucuros, proaspat si plin de viata?

Vei reusi sa te intorci la iubire doar daca iti propui asta, facandu-ti tie insuti promisiunea ca de acum incolo o sa traiesti iubind, o sa te maturizezi frumos si nu o sa uiti in niciun moment cat de bun esti.

Vei reusi sa te intorci la iubire doar daca iti propui sa uiti tot ce stiai despre tine pana acum, despre viata si despre dragoste si luand in calcul orice posibilitate si orice sansa care ti se ofera. Trebuie sa te concentrezi doar asupra prezentului si atat.

Vei reusi sa te intorci la iubire iertand pe toata lumea, inclusiv pe tine si oferind iubire tuturor celor care ti-au gresit sau care te-au ranit.

Vei reusi sa te intorci la iubire facand pace cu gandurile tale, cu demonii tai, cu temerile si nesiguranta. Scalda-ti inima in iubire, lumina si incredere. Crezi in tine, crezi in dragoste si crezi in viata!

Vei reusi sa te intorci la iubire acceptand ceea ce esti tu in acest moment si oferindu-ti tie insuti dragoste neconditionata. Trebuie sa intelegi ca esti suficient pentru oricine, esti tot ce puteai vreodata sa fii.

Vei reusi sa te intorci la iubire petrecand timp in natura, observand, admirand si contempland frumusetea naturii, a vietii.

Vei reusi sa te intorci la iubire atunci cand o sa realizezi ca esti unul si acelasi cu tot ce te inconjoara, cu oamenii pe care ii iubesti sau cu cei pe care pur si simplu nu ii agreezi. Esti unul si acelasi cu oamenii bogati din viata ta, dar si cu saracia de peste tot. Esti unul si acelasi cu plantele, copacii, stelele, luna. Esti unul si acelasi lucru cu viata.

Vei reusi sa te intorci la iubire in clipa in care o sa intelegi ca totul in viata se intampla exact asa cum ar trebui. Si poate ca toti avem niste lectii importante de invatat atat din experientele bune, cat si din cele mai putin frumoase.

Vei reusi sa te intorci la iubire atunci cand o sa-ti poti exprima dragostea, recunostinta si aprecierea fata de orice si oricine iti iese in cale, fiecare gand, fiecare persoana, fiecare interactiune. Te vei folosi de toate lucrurile astea ca sa devii o persoana mai buna.

Vei reusi sa te intorci la iubire doar daca intelegi ca tu insuti esti iubirea si nu este nimic in neregula cu tine.

Vei reusi sa te intorci la iubire atunci cand o sa constientizezi ca nu trebuie sa faci nimic mai mult, nu trebuie sa fii nimic mai mult decat tu insuti. Nu trebuie sa ai mai multi prieteni sau mai multi bani pentru ca tu sa te simti demn, complet, iubit.

Nu o sa te intorci niciodata la iubire prin incercarea de a face mai mult, de a avea mai mult, ci prin a fi mai mult!

(Articoul original este aici. L-am tradus/modificat/rezumat asa cum am simtit eu)

N-a mai fost nimeni ca tine

girly

M-am mintit singura in tot timpul asta ce-a trecut ca o sa-mi fie bine fara tine. Ca esti doar un barbat care m-a facut fericita cateva nopti si care a plecat pentru ca eu sa o pot lua de la capat. Ca o sa cunosc alti tipi si ca nu o sa-mi mai amintesc nici macar unde stai. Am baut atatea cafele cu atat de multi necunoscuti si crede-ma ca singurul lucru la care ma gandesc cu bucurie in suflet este tot zambetul tau imperfect. Ciudat cum un singur om pe care l-ai cunoscut intamplator si pe care l-ai primit inconstient in viata ta, reuseste sa te ravaseasca in halul asta.

Stii, in viata nu conteaza cat timp petreci alaturi de o persoana: 2 zile, 2 luni sau 2 ani, ci intensitatea sentimentelor pe care a reusit sa le trezeasca in tine. Si sa trezesti un om e al dracului de greu!

Se spune ca o dragoste se vindeca printr-o alta dragoste. Asa o fi, dar ei de cate iubiri au impresia ca o sa avem parte in viata asta?

Nu sunt genul acela de femeie care sa planga dupa un barbat. Consider ca cine pleaca, pleaca pentru ca asa trebuie si pentru ca alti oameni minunati sunt pe cale sa soseasca. Si nici nu inteleg femeile care stau sa se smiorcaie dupa nu stiu ce mascul feroce luni intregi, ani de zile. La ce bun? O sa-l aduca lacrimile tale si noptile nedormite inapoi? Si daca da, vrei sa ai alaturi pe cineva care nu te doreste cu toata puterea fiintei lui? De ce oare unele femei se multumesc cu jumatati de masura, se injosesc si accepta cu resemnare relatii de tot rahatul doar pentru ca “nu pot sa traiasca fara el”? Imi vine sa rad. Ai incercat macar sa faci asta cu o oarecare determinare? Te-ai straduit sa incerci a trai fara el? Ti-ai scos si tu putin vointa la inaintare?

Recunosc, n-a mai fost nimeni ca tine. Si sper din suflet ca nici nu o sa mai fie.