Greseli

prison

Sunt momente in viata cand ceva iti spune ca trebuie sa te opresti si sa renunti. Nu pentru ca nu mai poti, nu pentru ca nu mai vrei, nu pentru ca ai un orgoliu si o demnitate de aparat, ci pentru ca asa trebuie sa fie. Pentru ca te uiti la tine si stii ca esti mult prea bun pentru o asemenea lupta inutila. O lupta pe care o duci singur e pierduta din start, indiferent de rezultat.

Nu cred in a doua sansa. Si tocmai de aia nu am oferit-o niciodata, nimanui. Nu cred ca oamenii se schimba, cred doar ca isi reprima anumite sentimente doar ca sa-ti faca tie pe plac. E posibil sa gresesc, stiu. Dar de ce sa risc?

De ce i-ai oferi unui om ocazia sa arate ca a doua oara merita, daca prima data nu a reusit sa-ti demonstreze nimic? Cred ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, o singura ocazie e suficienta. Singurul lucru care conteaza e puterea aia interioara care te motiveaza. Daca nu te-a motivat la inceput, de ce te-ar motiva la sfarsit?

Toata lumea greseste. E normal, asta ne face oameni. Iar pe unii asta ii face oameni de rahat. Adevarul e ca unele greseli sunt atat de frumoase incat merita sa le repeti la infinit. Dar cine o sa le ierte daca nici macar tu nu esti capabil sa te opresti?

Am crezut ca daca torn in mine cu nepasare, daca imi impun sa nu mai simt, sa nu mai dau doi bani pe nimic, o sa fie bine. Insa tocmai gandul ca “nu trebuie sa-mi pese!” ma face sa-mi pese si mai mult.

Cum stii ca e timpul sa pleci, desi iti doresti cu toata puterea fiintei tale sa ramai? Inima spune DA, mintea spune NU. Pe care o asculti si de ce? Care are dreptate? De unde stii?

Am mintit. Am spun ca nu am oferit nimanui a doua sansa. Dar mi-am oferit mie insami “n” sanse. Si am gresit de “n” ori, nu din nestiinta, nu din comoditate, ci pentru ca asta m-a facut fericita la momentul respectiv. De regretat nu regret nimic, doar daca nu mi   s-ar fi dat inca o sansa sa gresesc din nou.

Am nevoie de o lumina. Si nu aia de la capatul tunelului, ci lumina din mine care nu vrea sa mai iasa de teama sa nu se trezeasca vreun dobitoc s-o stinga.

Cred ca am obosit. Ma duc sa dorm.

Si tine minte: lucrurile pentru care nu te zbati inca de cand ti-au iesit in cale prima data, o sa te urmareasca chiar si in cele mai frumoase vise ale tale. O sa vrei sa le aduci inapoi si nu o sa poti. Si stii de ce? Pentru ca viata e de multe ori ca si mine: nu-ti ofera o a doua sansa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s