Sunt un pic pic

couple

Nu e usor sa vorbesc despre asta, dar o sa incerc: am intalnit pe cineva.

Spun ca nu e usor pentru ca s-a intamplat totul atat de repede si fulgerator incat, inca imi e greu sa ma dezmeticesc, pare ireal. A fost pura intamplare, nu ma asteptam, a fost ca o lovitura de pumnal, ca o trezire la realitate.

Mi-a spus ceva, am spus si eu altceva si singurul lucru pe care mi-l mai amintesc e ca imi doream sa-mi petrec restul vietii purtand acea conversatie cu el. Acum am un nod in gat si un gol in stomac: daca este el cel pe care l-am asteptat atata timp?

Cand sunt cu el nu trebuie sa ma prefac, nu trebuie sa pretind ca sunt altcineva mai bun, nu trebuie sa ma ascund, nu trebuie sa mint. Langa el sunt eu si atat, iar asta ma sperie pentru ca face totul atat de neobisnuit de…simplu .

El e nebun si amuzant, e genul ala de barbat care te face sa razi cat e ziua de lunga, iar cand e plecat te face sa te gandesti la el cu ochii pironiti in tavan si pana la urma tot ajungi sa zambesti.

Stie ce sa zica si cand sa zica, stie cand sa taca, stie cand sa te ia in brate si cand sa te lase in pace. Cateodata ma uit la el si nu-mi vine sa cred ca exista, ca e chiar aici langa mine, in viata mea. E atat de bine incat am impresia ca nu mi se intampla mie, am impresia ca traiesc viata altcuiva sau ca o sa ma trezesc maine si el o sa fie visul cel frumos de aseara.

Mi s-a impregnat mirosul lui pe maneca dreapa a bluzei si acum stau cu nasul in ea pana o sa-l respir pe tot, pana nu o sa mai ramana nimic, pana o sa ma satur. Mi-e dor de el si doar ce a iesit acum 10 minute pe usa. Nu stiu ce e asta, nu stiu ce se intampla, n-am mai simtit demult nimic si acum o avalansa face prapad in mine.

Nu stiu de unde a aparut omul asta, dar cred m-a salvat.

Anunțuri

Astazi

Imagine

Toata viata mea mi-a fost teama sa spun ce simt, sa vorbesc despre ce am eu aici, inauntru. Si uite asa au trecut peste mine ani in care am adunat frustrari, dezamagiri, resemnari, temeri si am ajuns sa constat la varsta asta ce strategie proasta am adoptat pana acum.

Nu cred ca e o slabiciune sa spui ce ai in suflet, sa spui ce te doare sau ce te face sa oftezi. De fapt e un act de eroism, un risc pe care il constientizezi si ti-l asumi, riscul de a nu fi inteles sau de a fi refuzat, izgonit, ignorat.

Imi plac oamenii sinceri si imi plac oamenii care pot accepta sinceritatea. Sa te inchizi in tine, sa te inchistezi, sa speri ca intr-o zi cineva o sa-ti inteleaga privirea fara ca tu sa fii nevoit sa spui ceva, nu e o solutie.

Astazi am facut ceva ce nu am fost capabila sa fac multa vreme: am spus ce simt. N-am castigat nimic, n-am pierdut nimic. Dar simt ceva frumos in mine, un fel de usurare, o eliberare din propria captivitate, o libertate ce pana acum n-am putut sa o gust.

Astazi m-am eliberat de ganduri coplesitoare, de nesiguranta, de lasitate, de indoieli. Nu am primit raspunsurile pe care le-am auzit de atatea ori in mintea mea si pe care speram ca intr-o zi o sa le aud cu adevarat. Nu am primit raspunsurile dupa care am tanjit. Nu am primit nimic. Si ce? Macar stiu ca am facut ceva, ca nu am stat ca o dobitoaca sa privesc viata cum trece pe langa mine.

Astazi m-am regasit. Traiesc momentul ala cand stau buimaca in fata oglinzii si ma recunosc, sunt eu, cea care am visat dintotdeauna ca o sa fiu.

Astazi sunt libera.

Singur si indisponibil

Imagine

Ma tot gandesc la ceea ce se intampla in momentul asta in viata ta si ma bufneste rasul. Esti un clovn ce-si joaca numarul mult prea prost ca sa primeasca aplauze. Esti pe scena, acolo unde iti place tie cel mai mult, te dai in spectacol, dar tot ce reusesti sa demonstrezi e ca esti o gluma proasta, un patetic, un figurant demn de tot dispretul meu si nu numai.

Esti disperat, insetat, te pierzi intr-o agonie care te lasa mut, cauti ca un nebun dragostea in stanga si in dreapta si tocmai pentru ca nu o gasesti incepi sa strigi cat te tin plamanii. Ai ajuns sa te tarasti dintr-un capat in altul al lumii, sa cersesti atentia oricarei femei care iti iese in cale. Crezi ca esti altfel decat ceilalti doar pentru ca esti capabil sa bagi femeile in pat cat ai clipi, dar de fapt esti un trist, un singuratic si un prost.

Traiesti intr-o minciuna pe care nici macar tu insuti nu o crezi, traiesti numai din vise si sperante false, nu faci nimic din ce-ti cere inima pentru ca ti-e frica sa nu pici de fraier, dai cu piciorul la orice lucru bun din viata aia a ta jalnica si inca te mai intrebi de ce esti singur?

Nu esti capabil de cuvinte frumoase, nu esti nici macar capabil de o tacere frumoasa. De ce crezi ca meriti dragoste?

Te plimbi ca un nebun pe strazi, crezi ca o s-o intalnesti pentru ca o cauti de mult timp si ai nevoie de un suflet care sa te incalzeasca. Dar esti de gheata, pe tine nu o sa te incalzeasca nimic, niciodata.

Trece timpul si simti cum te cuprinde panica, disperarea. Stai pe-o banca in parc, tremurand ca un caine si te rogi sa ai parte de o minune. Dar minunea nu vine, te doare totul pe dinauntru, ti-a amortit sangele-n vene, te arde inima, vrei sa fugi si nu sti unde, vrei sa nu mai simti nimic, sa opresti chinul asta odata, sa dormi, sa treaca.

Dar vezi tu, viata e asa cum e ea, minunata, si ne da tot ce meritam la un moment dat. Esti un las, iar lasii nu pot da dovada de iubire. Esti un somnambul care alearga ca un tampit dintr-o camera in alta, dintr-un pat in altul, de la o femeie la alta, dar degeaba. O sa te trezesti si tu vreodata?