Suntem cine alegem sa fim?

Printre toate lucrurile de care imi este teama pe acest pamant, care ce-i drept, in momentul de fata sunt mult mai putine fata de acum cativa ani, as putea sa vorbesc  despre singuratate si mediocritate.

De singuratate…toata lumea fuge. Nimeni nu doreste sa fie singur pentru ca avem nevoie sa socializam in permanenta, chiar daca acest lucru presupune a ne face rau unul altuia. Pentru noi nu conteaza, socializare sa fie!

La inceput, ne este greu sa ne apropiem de oameni din teama de a nu fi dezamagiti bineinteles, iar cand in sfarsit reusim sa o facem, se intampla ceva si gata, ne cade meteoritul in cap: ei ne intorc spatele. Nu trebuie sa existe de fiecare data un motiv anume, ci pur si simplu, sau doar pentru ca au trecut intr-o alta etapa din viata, unde cauta altceva si incep sa “socializeze” cu alti oameni.

Sa incep sa vorbesc despre prieteni? Ah, urasc sa vorbesc despre prieteni si urasc oamenii care vorbesc despre “prieteni” cand nici macar nu au habar ce scot pe gura.

Vreau sa pot intelege de ce oameni care si-au fost alaturi ani de zile devin niste straini doar pentru ca ii despart cateva statii de metrou? De ce trebuie intotdeauna sa ne straduim sa mentinem anumite lucuri in comun pentru ca tot ceea ce a fost odata sa nu se piarda? De ce sa ne mai prefacem cand stim foarte bine ca nimic nu mai e la fel? De ce nu punem piciorul in prag si plecam, lasand totul in urma? De ce trebuie sa zabovim asa, sa vedem cum totul piere si in final se transforma intr-un nimic ce ne face greata? Pentru ca suntem niste slabi si niste lasi, de aia!

Mi-e frica de mediocritate. Nu stiu cum suna asta, poate ciudat, dar da, mi-e frica!

Nu am reusit niciodata sa fiu geniala, nu sunt geniala si nici nu m-am nascut geniala. Dar asta nu inseamna ca nu sunt momente in care dau impresia ca sunt. Prefer sa ma prefac ca sunt geniala, decat sa fiu mediocra.

M-am simtit mediocra de n ori. Toti ne-am simtit mediocri, pentru ca in fond majoritatea dintre noi chiar suntem, desi nu recunoastem. Dar facem tot posibilul ca macar o data in viata sa fim cei mai buni.

Mediocritatea e groaznica. In afara de faptul ca esti un anonim, un cap pierdut printre alte milioane de capete, ajungi sa crezi ca viata ta e si ea mediocra si nu faci altceva decat sa aspiri la vietile celor din jur.

Mediocritatea “o castigam” singuri, asta e cert. Nu are niciun rost sa dam vina pe imprejurari, pe anumite situatii sau pe conditia noastra. Pentru ca pana la urma suntem ceea ce alegem sa fim si avem oricand puterea sa schimbam ceva! Trebuie doar sa vrem indeajuns de mult si sa si facem ceva in acest sens.Vorbaria nu e buna de nimic, actiunea si faptele sunt cele care iti vor schimba viata!

Daca simti ca nu esti unde ar trebui sa fii, daca ceea ce traiesti acum te nemultumeste si mai ales daca esti constient de faptul ca asta nu te face si nici nu te va face vreodata fericit, atunci te rog pleaca, schimba ceva, pentru ca daca tu nu o faci nimeni nu o va face! Si e pacat!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s