Furtuna mea

kiss

Sunt ameţită şi nu pot să mai respir. Căldura mă sufocă, îmi simt transpiraţia rece scurgânându-mi-se pe şira spinării şi încerc să ies cât mai repede din mulţimea înfierbântată, dar nu pot căci picioarele mi se împleticesc îngrozitor, iar gândul la el  îmi provoacă o stare de leşin şi în acelaşi timp o stare de bine.

Sunt bulversată, îl caut cu privirea, răsucindu-mă disperată în stânga şi-n dreapta şi mă rog în gândul meu să apară şi să potolească insuportabila sete ce-o simt. Şi îl văd! E aici, lângă mine. Îi simt parfumul. Mă opresc şi închid ochii, inspirându-i mirosul adânc în piept. Îl simt cum se apropie, iar respiraţia mi se îngreunează din ce în ce mai tare. Mă ustură pielea de dorinţă, mâinile nu mi le mai pot controla, tremur toată, sunt bolnavă de dragoste. Deschid ochii şi el e chiar la cinci centimetri de faţa mea, privindu-mă aşa cum nimeni altcineva nu o mai poate face.

Mă ia în braţe. Atunci îmi dau seama că nu mă mai pot ascunde de nimeni…şi nici de mine. M-am forţat inutil să neg tot ce simt, să nu mă mai gândesc la el, la răsuflarea lui învăluindu-mi chipul, la căldura mâinilor sale şi la atât de multe alte lucruri cărora nu le mai pot rezista. Ochii lui…da, ochii lui îmi spun tot adevărul!

Palmele lui îmi mângâie spatele şi simt o învălmăşală de sentimente copleşindu-mă. Uitasem cum e să simţi din nou viaţa curgându-ţi prin vene, prin trup. E atât de bine în lângă el, atât de bine…

Îi ating uşor buzele şi-mi aud inima bătându-mi nebuneşte în piept. Mă simt atât de slabă şi realizez că dacă nu plec acum, nu o să am puterea să mai plec niciodată.

Mi-am impus să mă împotrivesc, dar nu pot! Cum aş putea să stau aproape de el şi să par calmă, când ori de câte ori îl văd picioarele mi se înmoaie şi încep să tremur de emoţie, când instictele nu mă mai ascultă? Cum aş putea să îl privesc fără să-i ating fiecare contur al feţei, fără să-i sărut buzele triste, fără să-l respir încet, încet, până mă înec?

Mă întorc şi fac un pas, dar el mă opreşte. Mă priveşte zâmbind, se apropie de mine lipindu-şi trupul de al meu şi îmi mângâie părul. Îmi vine să plâng, fără să ştiu de ce şi buimacă mă trag înapoi. Însă după câteva secunde în care am încercat în zadar să mă desprind de el, m-am surprins din nou hrănindu-mă cu respiraţia lui.

Cred că îl iubesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s